Cu capul deasupra norilor, departe de zgomotul înăbușitor al orașului și de angajamentele zilnice, 20 de tineri insulinodependeți au avut parte de o nouă experiență montană, care cu siguranță va rămâne o amintire vie în sufletul lor pentru foarte mult timp de acum încolo.
Aliniați și totuși distanțați, am pornit în prima zi într-o scurtă recunoaștere a masivului Parâng, pregătindu-ne astfel atât fizic cât și psihic pentru marea drumeție de a doua zi. O drumeție de 20 de km cu o diferență de nivel de peste 1000 m, a fost marea provocare din acest an a ASCOTID-ului (Asociația Copiilor și Tinerilor Diabetici-Mureș), având alături de noi 2 ghizi montani, care nu au încetat nici o clipă să ne îndrume pe cărările șerpuite ale Parângului și mai mulți doctori diabetologi, la rândul lor pacienți cu diabet.
Cu senzorii pe braț, cu glicemiile pe telefon, cu insulina și zahărul în buzunare, am pornit cu mare entuziasm, conștienți fiind că acest drum nu va fi deloc ușor datorită distanței și a diferenței de nivel, dar nici din punct de vedere glicemic, însă va fi un pic mai ușor datorită noilor tehnologii de care toți am putut dispune și nu a trebuit să ne oprim prea des pentru verificarea glicemiilor.
Ecourile pașilor au fost singurele zgomote care acopereau „exploziile” de râsete și veselie ale participanților. Pe lângă „exploziile” de râsete și veselie, s-au strecurat și micile „explozii” de glicemii care au putut fi vizualizate în timp real, pe telefonul fiecărui participant, la fiecare 5 minute, datorită senzorilor de glicemie. ( acest merit li se datorează atât asociației ASCOTID, care nu a încetat nici o clipă să caute sponsori pentru acest eveniment, dar și acelor oameni cu suflet mare care au făcut posibil acest eveniment.) Insulina a fost și în contextul de față principalul factor de scădere a glicemiei. Deși a fost administrată în doze mai mici datorită efortului intens acumulat pe tot parcusul drumeției, necesarul ei este indispensabil pentru persoanele insulinodependente, iar gelurile, dextroza, zahărul și fructele au fost cele care au reușit să ne ridice glicemia, atunci când aceasta încerca să saboteze drumeția. Diabetul va fi mereu o grijă în plus pentru noi, dar niciodată un impediment în a ne atinge idealul.
După o zi intensă de urcări și coborâri, în care corpul nostru pe lângă febră musculară a primit și multă energie pozitivă, a venit și rândul sufletului să se reîncarce pozitiv. Împărtășirea experiențelor de viață atât din partea participanților, cât și din partea salvamotiștilor a reușit să transforme ziua ploiasă de sâmbătă, într-o zi plină de căldură și energie sufletească.
Mulțumesc ASCOTID, că insufli în mine o energie pozitivă prin fiecare eveniment pe care îl organizezi. Datorită ție prind curaj pe acest drum și tot tu mă faci să mă simt ca într-o familie atunci când particip la evenimentele tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu