Cine e mama? Mama e un „sertar” unde ne punem cu grijă tot ce ne e mai drag, unde adunăm amintiri, lacrimi și bucurii. Mama e forța interioară pe care o primim de fiecare dată când îi auzim glasul. Mama e eroul care ne ridică, ne sprijină și ne călăuzește. Așa e mama, așa obișnuia să fie. De ceva vreme însă, ea pentru mine este mai mult de atât. E SuperErou-ul meu. Mama, îți mulțumesc!
Pentru toate acele momente când glicemiile mele își făceau de cap, iar vocea ta simplă de la celălalt capăt de fir al telefonului îmi spunea că voi fi bine, îți mulțumesc!
Pentru toate acele momente în care îmi spuneai că totul va fi bine, chiar dacă tu însăți știai că nu va fi, îți mulțumesc!
Pentru că m-ai învățat de mică să lupt pentru ceea ce îmi doresc, îți mulțumesc! Acum sunt mai puternică și pot înfrunta mai ușor obstacolele vieții datorită ție.
Pentru că m-ai învățat să fiu OM, azi îți mulțumesc!
Pentru că m-ai educat și mi-ai călăuzit pașii spre Dumnezeu, îți mulțumesc! El este tăria și scutul care îmi protejează cărările vieții, nu doar atunci când eu nu mai sunt capabilă să fac un pas.
Nu vreau să fiu sau să par egoistă față de celelalte mame de dulcinei, însă vreau să-i mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat această afecțiune la o vârstă la care am putut fi capabilă să-l gestionez singură; mama nefiind nevoită să se trezească noapte de noapte pentru a-mi verifică glicemia, administra insulina sau dându-mi prin somn carbohidrați.
Mamelor de dulcinei pentru mine sunteți cele mai luptătoare ființe de pe pământ, primiți tot respectul și admirația mea. Copiii voștri au cele mai frumoase, cele mai luptătoare, cele mai plângăcioase, cele mai încrezătoare și cele mai grijulii mame de pe pământ. Da, sunteți cele mai cele mame, sunteți niște eroine. Copiii voștri nu-i au exemplu pe eroii din benzile desenate, așa cum îi au copiii de rând, pentru că eroii lor își trăiesc viața zi de zi în preajma lor, eroii lor sunteți voi. Vă ștergeți lacrimile pe la spate pentru a nu părea slabe în fața lor, țineți conversații nesfârșite cu alți părinți în aceeași situație, pentru a prinde curaj și a merge mai departe. Pe lângă ai voștri copii, vă faceți timp și pentru noi, aceștia mai tineri cu diabet. Ne încurajați și ne da-ți mai mult curaj pe acest drum. Vă mulțumesc, mamelor eroine!
Un alt gând de mulțumire îl îndrept către doamnele doctor, care m-au avut și care mă mai au în evidența lor. Vă mulțumesc pentru că niciodată nu vă săturați să-mi explicați ceea ce nu înțeleg legat de diabet. Vă mulțumesc pentru că mă trageți de mânecă ori de câte ori eu mă abat de la drumul meu și asta vedeți în rezultatele analizelor. Sunteți niște îngeri pentru noi, oamenii dulci.
La mulți ani, mamelor! La mulți ani, eroinelor!
