Sănătatea, mai presus de prietenie

Vara e perioada vacanțelor/concediilor, e perioada când o mare parte din timpul liber ni-l petrecem alături de cei dragi: familie sau prieteni. Vara aceasta m-a făcut să realizez cât de puțin știu, până și cei cu care obișnuiesc să-mi petrec o mare parte din timpul meu liber, despre viața mea cu diabet. Vara aceasta am decis să fac o „selecție”. Îmi amintesc cu drag de toate momentele frumoase, dar și de cele mai puțin plăcute din această vară, însă unul parcă a rămas întipărit în mintea mea.
„Maria, mai ai diabet? Adică, mai faci insulină?” sunt două întrebări care mi-au fost adresate din partea unei cunoștințe foarte apropiate. Parcă strădaniile mele de a-i învăța strictul necesar despre diabetul meu sunt în zadar. În astfel de momente caut un loc de refugiu, cel mai sfânt loc de refugiu nu e altul decât acolo unde mă simt înțeleasă, iar cei care o fac cel mai bine sunt cei care împart cu mine aceleași trăiri. În mijlocul lor simt că tot ceea ce fac e ceva firesc. 
O întrebare a unui vechi prieten m-a făcut să realizez că în viața mea s-au produs multe schimbări odată cu apariția diabetului și totodată, s-au legat multe prietenii între mine și persoane cu diabet, parcă uitându-le pe cele construite în trecut. Povesteam cu el despre toate tabieturile unui diabetic, dar și despre prietenii mei dulci și cât de destinsă mă simt în preajma lor. După câteva zile același prieten mă întrebase ce mai fac, tocmai ce mă întorsesem de la munte. Fusesem la munte cu o prietenă dragă mie, care bineînțeles și ea la rândul ei are diabet. Întrebându-mă ce planuri am pe viitor, i-am răspuns că urma să merg la o Fundație pentru copii și tineri cu diabet. Atunci el mi-a spus: „Maria, dar viața ta se învârte în jurul diabetului?” Am fost tristă să primesc o astfel de întrebare, dar adevărul e că DA, viața mea se învârte în jurul lui. Diabetul este al doilea job pe care îl am, e un job full time neplătit, dar care mă va costa mult pe viitor dacă îl neglijez în prezent. Nu vrea să fie neglijat nici măcar o zi. Dacă se simte neglijat chiar și pentru o zi, el va întoarce totul împotriva mea, atunci când mă aștept cel mai puțin.

O mică parte din necesarul meu zilnic

Ce înseamnă pentru mine și de ce prefer prezența prietenilor diabetici în viața mea mea? Ei sunt singurii care îmi înțeleg cu adevărat trăirile. Cine mi-ar putea înțelege mai bine momentele de hipoglicemie/hiperglicemie, decât cei care trec prin ceea ce trec și eu? Ei sunt cei care nu mă blamează, sunt cei alături de care viața mea cu diabet prinde un alt contur. Așadar, dacă tu prieten vechi simți că m-am îndepărtat de tine, să știi că nu am făcut-o din răutate sau că prezența ta în viața mea nu e importantă pentru mine. Nu, să nu mă înțelegi greșit. Experiența de viața mi-a demonstrat de multe ori că viața fără prieteni, e aproape imposibilă de trăit. Însă, am obosit. Am obosit să fiu întrebată mereu: „încă mai ai diabet?, încă mai faci insulină?, chiar nu există nimic care să te vindece?”. Dacă ai simțit că nu te-am mai băgat în seama de ceva vreme, din aceste motive am făcut-o. Știu nu ai nici o vină că nu-mi înțelegi stările și trăirile...dar de o vreme am obosit să-ți dau mereu aceleași explicații... Am nevoie doar să fiu înțeleasă și acceptată în imperfecțiunea mea. Am nevoie de voi mai mult ca oricând, dar mai mult ca oricând am nevoie de oameni care să înțeleagă și să accepte în totalitate adevăratul sens al cuvântului DIABET.

O zi perfectă, din viața mea cu diabet